Violeta Stika

M-am ivit  şi eu pe pământul asta o dată cu ghioceii şi viorelele primăverii lui ’55, pe meleaguri teleormănene-ALEXANDRIA.

Cea mai frumoasă viaţă literară , din anii mei mulţi, a fost cea din …anii de liceu….când un grup de „nebuni frumoşi ai micului oraş” din câmpie rămânea până în miez de noapte in biblioteca din Casa de cultură -pe atunci-a oraşului, sau hoinărea prin judeţ, dăruind oamenilor cântec şi suflet pus in versuri….Eram .. de la 14 la..   70 de ani! ..Florin Burtan, Florentin Caţan,Teodor Răpan,Al.Mardale, Ştefan Mitroi..şi mulţi .. iertare că nu îi trec pe toţi … dar si acum am bucuria in suflet ca eu .. Violeta . de atunci .. am trăit lângă asemenea oameni.Ce fericiţi am fost când a apărut antologia noastră! … cu grafica de excepţie a lui Emil Petrescu... Anii au trecut … si după o cale lungă prin viaţă… m-am întors la viata literara .. Acum…hoinăresc din cand in cand  la cate un Cenaclu, sau pe un  site literar..

In martie .. ce întâmplare !2007 ,au apărut câteva poezii în antologia „Armonii Baroq”-editura Granada, in aprilie revista CENACLUL din Craiova mi-a dăruit cu generozitate o pagină ,

şi tot in editura Socrate -în antologia „Istoria controversată a literaturii române”, am avut bucuria să-mi vad poeziile lângă nume atât de valoroase.

Am avut şi am  mereu încredere in oameni..si am iubit şi iubesc Cuvântul. 

Când privesc o floare… as vrea să pot zbura, când văd un apus, mă uit până nu mai pot focaliza.

Am crezut că sunt o stea

Şi-am fost boabe mici de lut…