INTERVIU

Ştefănescu Ena: Din nefericire la noi arta nu „vinde”!

                                                                                                                                                                                Tudor Petcu & Costel Matei

În perioada 1-18 august 2007 a avut loc Tabăra de creaţie pentru pictorii români din ţările U.E. şi din vecinatate, ce s-a desfăşurat la Bucureşti, Bran, Braşov. În cadrul acestei tabere de creaţie  în perioada de 2-17 august s-a putut vizita  expoziţia de pictură gazduită de Galeria APOLLO, Bucureşti.

Această expoziţie s-a realizat cu sprijinul Asociaţiei „Soleil de l’Est” la invitaţia Ministrului Afacerilor Externe prin Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni. „Soleil de l’Est” are obiectivul de a face cunoscută în Franţa o parte din cultura ţărilor Est-Europene, prin expoziţii de pictură, de arte tradiţionale, dar şi prin lansări de carte.

La Bucureşti au expus pictori de origine română stabiliţi ulterior în Franţa, Germania, Suedia, dar şi în Bulgaria şi Serbia: Aleksandrov Bogdan, Banus Tudor, Ciocoiu Emil, Nicolau Mircea ,Timoteev Tsvetan, Velicu Petre, Djuric Lubisha, Ghenciulescu –Violet Ioana, Grozdanov Dimitar, Hagea Victor, Mara Consonstantiu, Mateev Aleksandar.

 Aceştia sunt recunoscuţi în Europa şi nu numai prin lucrările expuse în muzee, expoziţii colective sau personale

Doamna Ena Ştefănescu, custodele expoziţiei, a răspuns la mai multe întrebări.

Înainte de toate am dori sa ne lamuriţi, dacă este posibil, cu privire la scopul acestei expoziţii de pictura care caută să evidenţieze şi tablourile sau stilurile pictorilor români ale căror nume au fost probabil receptate în străinatate dar nu la noi.

Consider că expoziţia are ca scop aducerea pictorilor români împreuna,  de a-i uni într-un fel. Pe de altă parte expoziţia ne poate face pe noi românii de aici să conştientizăm valoarea acestor artişti şi a şcolii româneşti. Cei din Germania  au spus că nu au concurenţă pentru pictorii români. Unele galerii au ridicat cota  lor. Aceşti pictori trăiesc din artă, iar faptul că fiecare dintre ei expun în ţări importante arată că ştiu să se prezinte şi ca tehnică şi ca mesaj. Ei au o personalitate bine conturată. Işi cunosc valoarea şi astfel reuşesc să promoveze arta lor.

Ce beneficii ar putea aduce această expoziţie culturii româneşti  şi cum credeţi ca ar putea ea să creeze o punte de legătura între conştiinţa tineretului din România (iar aici mă refer în special la studenţii facultăţilor umaniste implicaţi în diferite activităţi culturale) şi ludicitatea creaţiei acestor pictori români atât de puţin cunoscuţi în spaţiul nostru?

Aceaşi întrebare „De ce nu sunt cunoscuţi aceşti  artişti în România?” mă macină de asemenea. Cred că nu sunt cunoscuţi  pentru că prezentarea artiştilor a căzut într-un unghi prăfuit spre deosebire de alte zone, domenii cărora li se oferă spaţii mari. Arta este pusă de o parte deşi este foarte important ca într-o societate arta să fie promvată. Dar din nefericire la noi arta nu „vinde”. Ştim foarte bine că patura de mijloc sustine societatea. Ea este dinamică. La noi nu există încă o pătura de mijloc foarmată din punct de vedere cultural sau poate nu exista deloc. În Franţa şi Germania există deja şi probabil în acest fapt constă diferenţa receptării artei.

În ce masura va reuşi această expoziţie să contribuie la consolidarea unui cât mai fecund dialog interetnic al artelor?

Acest eveniment a fost mediatizat dar şi popularizat de la om la om. Va contribui la consolidarea unui dialog interetnic al artelor în masura în care artiştii vor ajunge să conştientizeze valoarea celuilalt, să comunice unii cu alţii, să se respecte reciproc. Toţi sunt cu activităţi şi expoziţii colective sau personale de mare anvergură. Ce cred eu că este foarte important este faptul că ei se consideră încă români.

Referitor la stil, ar trebui sa considerăm că această expoziţie aduce în prim plan modalitatea în care a ajuns estetica contemporană să privească sacrul care a ajuns să se cristalizeze în cele mai eterogene şi ironice creaţii?

Putem observa din picturile expuse că artiştii au patruns în zone subtile. În fiecare lucrare putem sesiza că autorul este foarte bine ancorat. Ei dispun de o cultură care le dezvoltă spaţiul gândirii şi imaginaţia. Datorită bagajului de cunoştinţe operele sunt mult mai sugestive. Cultura dezvoltă, fructifică talentul, opera de artă devenind foarte interesantă, plina de valenţe culturale care oferă permanent teme de gândire.

Am putea afirma că aceste creaţii cu care se confruntă ochii individuali în cadrul expoziţiei de faţă se apropie de „deficitul ontologic”  atât de  caracteristic condiţiei postmoderne?

Exprimarea trebuie mereu actualizată. Tehnica în sine nu te ajută. Personalitatea artistului este reliefată de opera sa. Artiştii trebuie să-şi asume rolul de mesageri spirituali. Rolul unei lucrări este să ajungă în casa omului. Artistul nu trebuie să lucreze numai pentru el.

Fiind martori ai acestui spectacol de creaţie abstractă ar trebui să concluzionăm că arta (aşa cum era ea înţeleasă de la romanticii germani pana la Nietzsche) este o instanţă supremă de reconciliere, un demers in stare să depăşească aporiile raţiunii?

Pictura abstractă a avut perioadele ei. În arta modernă pictura abstractă este o descătuşare dar nu şi o îndepărtare de esenţă. Cei care abordează şi au succes cu arta abstractă au o bază foarte clară. Artistul reuşeşte să transmită mesajul.

Am fi îndreptaţiţi să considerăm că expoziţia de faţă reprezintă o îmbinare între dialectica spiritului hegelian (potrivit căruia obiectul esteticii este vastul teritoriu al frumosului artistic, în niciun caz frumosul natural) şi viziunea kantiană asupra frumosului natural?

Creator este numai Dumnezeu. Artistul conştientizează că face parte din vasta creaţie a lui Dumnezeu.

„Obiectivul principal al acestei manifestări culturale române este consolidarea, întărirea şi dezvoltarea punţilor culturale între pictorii invitaţi şi ţara de origine”.

                                                                                                                                                Michel Gavaza