BRAND@WWW

Jurnal qatarian: experienţele unui profesor arădean în Orientul Mijlociu (4)

                                                                                                                                                                        Mihnea Voicu Şimăndan

                                                                                                                                                                                                                                                                                Chemarea la rugaciune (Foto: M.V.S.)

8. Alcoolul în Qatar

            Un articol foarte interesant publicat în pagina a doua din The Peninsula vorbea despre un pachistanez venit în vizită în Doha din Arabia Saudită, unde lucra (probabil în construcţii) de nouă ani. Acesta, împreună cu un alt compatriot, a fost prins consumând băuturi alcoolice, al cărui consum în ţările musulmane (inclusiv Qatar) este interzis în public. Curtea de Justitie i-a condamant pe cei doi amatori ai băuturii la 40 de lovituri cu biciul fiecare. Şocant!

            Citisem pe internet că în Doha se poate consuma alcool doar la hotelurile şi barurile care au obţinut permis de vânzare al alcoolului. Dar, băuturile în aceste hoteluri sunt foarte scumpe, un pahar de vodcă ajungand la 25 de USD. Astfel, nu poţi cumpăra nici măcar o bere într-un shopping mall sau cafenea de la stradă, ori în orice alt local care nu este ataşat de, sau nu se alfă în, interiorul unui hotel sau club autorizat. Aceste preţuri exorbitatnte sunt datorate faptului că o taxă adiţională de 17,4% este adugată oricărui produs alcoolic.

Străinii cu acte de rezident pot primi un permis de cumpărare al băuturilor alcoolice pentru consumul privat, dar aceste băuturile trebuiesc cumpărat de la un magazin special, operat de Qatar Distribution Company (QDC).

            Magazinul, singurul de acest gen din Qatar, importator de băuturi alcoolice, este deschis tuturor non-musulmanilor care au primit de la locul de muncă o adeverinţă prin care se menţionează salariul lunar. În funcţie de salariul menţionat, QDC va aloca o anumită cantiate de alcool care poate fi achiziţionată pe lună, care nu depaşeşte 10% din salar. Şi hotelurile cumpără alcoolul tot de la QDC, fabricarea alcoolului fiind interzisă în Qatar. Interesant este faptul că magazinul QDC este închis pe întreaga perioadă a Ramadan-ului, ce corespunde cu a noua lună din calendarul islamic, când toţi musulmanii adulţi (şi chiar copiii) ţin post pe timpul zilei. Este illegal să introduci alcool în Qatar, dar, la părăsirea ţării, este permisă cumpărarea alcoolului din magazinele duty free din interiorul aeroportului. Că doară, până la urmă, tot profitul contează!

            Celor care nu respectă aceste legi li se aplică tratamenul despre care citisem în articolul din The Peninsula, plus amenzi usturătoare. O şi mai mare ofensă este condusul sub influenţa alcoolului, caz în care autorităţile din Qatar pedepsc foarte aspru şoferii cu amenzi mari şi chiar închisoare. În schimb, sucurile se găsesc cu uşurinţă peste tot locul, iar Pepsi, Coca-Cola şi Red Bull sunt companii prezente cu o politică publicitară activă. Puţine dintre aceste produse sunt îmbuteliae în Qatar, iar deseori, o sticlă de plastic de apă era mai scumpă decât un suc carbogazoz la cutie.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                Bazar in Doha (Foto: M.V.S.)

9. Două zile libere

            Pe 12 iunie Khaled îmi face o vizită în apartament şi mă anunţă că peste două zile, un egiptean cu mustaţă, cu care îmi face cunoştinţă, mă va ajuta să mă mut. Eu trebuia doar ca înainte de ora 7:20 dimineaţa să fiu pregătit cu toate bagajele, în parcare, în faţa căsuţei paznicului. Până atunci nu aveam nici un program. De asemenea, am alfat că, pentru început, voi lucra la Al Maha English School pentru fete.

            La amiază, mi-am verificat mailul, dar nu îmi scrisese nici Kae, nici mama. În schimb, m-am conversat cu Florina, viitoarea soţie a fratelui meu. După ce am terminat cu internetul, intenţionam să merg într-o plimbare până la moscheea pe care o descoperisem în ziua precedentă pentru a-mi umple cele două sticle de plastic cu apă. Dar, soarele era prea puternic, aşa că am amânat aprovizionarea cu apă până spre seară.

Restul după-amiezii l-am petrecut în faţa laptop-ului, introducând, într-un nou fişier, citatele culese din cartea lui Eggers.

            Cu această ocazie am sistat lucrul la fişierul pe care îl începusem în Thailanda, în care am adunat citate din cele 59 de romane, 49 de povestiri şi nuvele, 46 de cărti şi articole de specialitate, 7 piese de teatru, 3 poezii, 2 lucrări de memorii, plus citate din filmele şi serialele de televiziune vizionate, muzica ascultată, precum şi din diferiţi autori, proverbe şi zicători (culese, în majoritate, din cărţi de non-ficţiune) citite în Asia de sud-est între 2002 şi 2006. Sosise vremea unei noi colecţii cu citate din cărţile pe care urma să le citesc în Qatar. Mi-am adus cu mine din Thailanda exact 20 de cărti, toate de literatură, plus cartea lui Eggers pe care o începusem în Bangkok.

Tot din Thailanda am înghesuit, în bagajul de mână cu care am urcat în avion, un jurnal în care am cules, pe când eram în România, în urmă cu mai mult de patru ani, câteva citate din cărţi în limba româna. În Thailanda, am uitat de acest caiet de lectură, sau, pur şi simplu, nu am găsit timpul necesar pentru a le introduce în computer. Pe prima pagină a aceastei agende, un citat din volumul al doilea din Taiko de scriitoul Eiji Yoshikawa (un Walter Scott al Japoniei), mă şochează, dar în acelaşi timp mă linişteşte în privinţa deciziei pe care am luat-o de a părăsi viaţa liniştită din Thailanda, pentru cea din Qatar (care la momentul actual, era o mare necunoscută!): „Cât de plictisitoare ar fi fost o viaţă lipsită de confuzia numeroaselor digresiuni sau de dificultatea încleştărilor! Cât de curând s-ar sătura un om de a trăi, dacă n-ar face decât să meargă liniştit pe o cărare netedă. În cele din urmă, viaţa omului constă dintr-o continuă serie de greutăţi şi lupte, iar plăcerea de a trai nu se gaseşte în scurtele răgazuri de odihnă.” Mulţumesc Yosikawa!

            În jurul orei patru după masa mi s-a făcut foarte sete. Sucurile primite de la Khaled s-au terminat, aşa că, îmbrăcat cu haine noi, m-am dus după apă la moscheie. Întos acasă, ud de transpiraţie, am băut apă pe săturate.

                                                                                                                                                                                                                                                                Souk - Bazarul din Orientul Mijlociu (Foto: M.V.S.)

            Am început să citesc o noua carte, The Miko de Eric Van Lustbader, continuarea romanului The Ninja pe care o citisem în luna ianuarie a acestui an. Ninja a fost a doua carte pe care am citit-o în anul 2006, după Congo de Michale Crichton.

            Am reactualizat prezentarea mea pe cele două site-uri de pe intenet pe care le-am creat cu mult timp în urmă. În scurta noastră întrevedere, Mr. Guy a menţionat faptul că mi-a vizitat site-ul, iar mai apoi, un alt profesor, tot de la şcoala de băieţi, a remarcat că în poza mea de pe internet purtam aceeaşi cravată glabenă, cu cămaşă albă. Am zâmbit, iar gândul mi-a zburat la ziua în care, cu cel puţin doi ani în urmă, într-o clasa de liceu (mathayom) de la Scola Rajinibon din Bangkok, una dintre elevele mele mi-a făcut, după terminarea lecţiei de engleză,  poza. În plus, cravata galbenă cu motive de elefanţi,  făcută din mătase thailandeză 100%, a fost un cadou de la profesoarele din cancelaria ciclului primar şi gimnazial (Prathom 3, 4 şi 5) de la aceeaşi şcoală!

            La apusul soarelui, când mi s-a făcut din nou dor de soţia mea, am pornit în promenada de seară. Pentru a mă familiariza cu zona, dar şi pentru a face puţină mişcare, luasem decizia de a merge, pe cât posibil în fiecare seară, pe trasee diferite, în scurte sau lungi promenade.

            Cu toate că există un număr destul de mare de pagini pe internet despre Qatar, nu am reuşit să găsesc on line nici un club de aikido în Doha. Speram ca în promenadele mele să găsesc un astfel de club. Practicam această artă marţială japoneză, întemeiată de Morihei Ueshiba (1883-1963), încă din anul 1997, bineînţeles cu multe întreruperi, cauzate de proiectele şi călătoriile în care am fost implicat de-a lungul timpului.

            În aceste promenade am intrat prin multe magazine şi am studiat marfa de la vânzare, provenită din toate colţurile lumii. Am fost fascinat de un magazin cu antichităţi indiene, precum şi de o reprezentanţă Yamaha, unde am inspectat cu râvnă motocicletele expuse. Am ajuns şi într-o zonă cu multe magazine gen boutique (similare cu cele din Piaţa Mihai Viteazul din Arad), unde am văzut câteva lucruri pe care doream să le achiziţionez în viitorul apropiat. La un oficiu de schimb valutar, pe care l-am găsit întâmplător, am schimbat restul de 484 USD pe care îi mai aveam în portmoneu. Pentru ei am primit 1.761 de riyal (1.206 RON). În Qatar, valuata se putea schimba peste tot locul în oras, inclusiv în alimentare, mall-uri sau hoteluri, dar birourile de schimb valutar ofereau o rată mai bună, precum şi o varietate mai mare de valută.

            În seara de marti, 13 iunie mi-am făcut bagajele pentru a doua zi, când trebuia să mă mut (sau cel puţin aşa credeam eu!) din camera 502.