DandySOPHIA
Prima întâlnire
Lavinia Alexandra Parnia
Era-lulea. Îndrăgostit lulea, aşa zicea bunica. Se foia toată ziua de colo-colo fără să facă nimic. Dar ea buna, ştia ce ştia:
-Îţi căzu cu tronc vreo fătucă împieliţatule! Da şăzi maică, alminteri ieu cociorba şi ţi-oi arăta eu drumuri toată ziua pe spinăruşa dumitale!
Zâmbea. Avea dreptate sărăcuţa, dar, pas să-i porunceşti inimii “Stai”!
Cum să stea? Cum să stea? Că parcă avea furnici pe scaun, parcă avea abur la tălpi, catifea la mâini şi dor de ducă.
-Da şăzi lângă mine bunică şi mă-nvaţă. C’aşa-i cum zâci. Îmi căzu cu tronc. Şi nu ştiu cum să fac. Îi dădui întâlnire în ziua ce-o veni şi tare mi-e că mi-o fura-o altul. Că-I mândră foc.
-D’apoi dragul mamii… Dacă ţi-o fi hărăzită o vini…
Şi să foi ca apucat de streche până-n noapte. Şi se tot învârtea fără rost.
Dar veni şi ziua întâlnirii.
Se spălă, se parfumă, se făcu fercheş de har Doamne.
Se duse la magazine şi cumpără şi flori, cum îl învăţase buna.
Se duse la gară să o aştepte.
Se mai uita la ceas, mai întreba pe cineva, trecuse o oră şi ea nu venise.
Se lăsa când pe un picior, când pe celălalt cu florile la spate. Când rămanea pe amândouă era pierdut în gânduri că ce s-o fi întâmplat…
Fu copleşit deodată de emoţie. Ea era. Parcă venise prin spate. Îl văzu şi voia să-l sperie şi să-i ia florile, trăgând uşor de ele.
Se-nroşi tot. Na că venise. Şi el o boscorodise în gând că nu mai venea…
Îi ardeau obrajii flacără. De, flăcău la prima întâlnire…
Când se-ntoarse binişor, în loc să vadă fătuca, zări o capră cu doi iezişori ce ronţăiau cu plăcere florile din buchet întinzând gâturile pe sub celofan.
Şi râse. Răse cu poftă. Uită că fătuca nu veni. De n-ar mai veni. C-apoi or râde toţi de el. O râde-apoi tot satul. Că s-o-ntâlnit cu capra şi i-o cumpărat şi flori.