Publicul există

Caracterul şi talentul

E probleme epocale

Într-o ţară când lipseşte

E fatale...

                                                    Anonim (circa 1850)

Într-o lume în care proiectele se tot diversifică, într-o lume în care nişarea a ajuns singura metodă de supravieţuire, prea mulţi creatori propovăduiesc dispariţia publicului, reorientarea acestuia. Auzim zilnic artişti care deplâng transformarea societăţii, scriitori care se dau bătuţi în faţa noilor forme de comunicare şi în general oameni care acuză tabloidizarea societăţii, transformarea actului de creaţie într-o simplă goană după audienţă.

            Gândirea negativă a înlocuit demult dorinţa de a lupta pentru ceea ce crezi că meriţi. Acuzăm publicul că nu este interesat de ceea ce creăm, dar nu încercăm în niciun moment să analizăm motivele acestuia, să înţelegem de ce creaţiile noastre nu reuşesc să atragă. A acuza calitatea din ce în ce mai scăzută a publicului a devenit o modă care camuflează perfect calitatea din ce în ce mai scăzută a creatorilor.

            Nu, oamenii nu au devenit mai superficiali, ci au înţeles că există mai multe variante. Acum 100 de ani, singurul mod în care puteai afla informaţii era citind. Ziarele, cărţile, erau cele mai căutate mijloace de informare pentru că erau singurele existente, singurele viabile. Astăzi, oamenii au de ales, pot să citească sau să vizioneze un film, pot să caute o informaţie în dicţionar, sau pot să o găsească în câteva secunde pe Internet. E mai simplu şi mai eficient, deci este o alegere logică, pe care cu siguranţă ar fi făcut-o şi strămoşii noştri dacă ar fi avut această variantă.

            Nu putem să ne întoarcem în timp, nu putem să le pretindem oamenilor de astăzi să gândească sau să acţioneze ca acum 50 sau 100 de ani. Schimbările sunt logice, evidente şi trebuie acceptate de creatori. Doar astfel, doar dacă înţelegem că lumea se schimbă, doar aşa vom reuşi să ne adaptăm creaţia la această lume nouă, doar astfel vom ajunge din nou la oameni.

            Publicul există, însă publicul are capacitatea de a alege, capacitate pe care şi-o exercită în detrimentul acelor domenii care nu mai reuşesc să îl atragă. Unii oameni vorbesc despre cultură, idealuri înalte şi viziuni în timp ce alţii au înţeles că ai doar 6 secunde pentru a convinge un utilizator să rămână pe o pagină web. Nu este prea greu să înţelegem cine va avea mai mult succes.

            Lucrurile nu au valoare în sine, ci sunt valorificate de contextul în care fiinţează. Degeaba vorbim despre opere de artă, dacă nimeni nu le poate vedea. Şi nu, nu trebuie să aşteptăm publicul să vină, pentru că el nu va veni singur. Arta este un moft, nu o necesitate, iar când vrem să vindem un moft, trebuie să ştim foarte bine cum putem să o facem. În niciun caz plângându-ne de milă, pentru că oamenilor nu le mai plac de mult perdanţii.

            E simplu, trebuie să renunţăm la ifose, la pretenţii înalte. Vizibilitatea înseamnă astăzi totul. Degeaba eşti genial dacă ceilalţi nu ştiu asta, degeaba ai proiecte măreţe dacă nu reuşeşti să le aplici.

            Publicul este astăzi mobil, se reorientează foarte repede. Dacă vrem să avem succes, trebuie să îi înţelegem pe oameni şi să le oferim ceea ce aşteaptă. Altfel, ei vor pleca mai departe, iar noi îi vom înlocui cu scuze. Care, chiar dacă par convingătoare, până la urmă se prăbuşesc. Încercaţi, şi posibilităţile vă vor uimi. Iar dacă tot nu credeţi că publicul există, puteţi să vă convingeţi singuri.    Just Google it!   :D

                                                                                                                                      Petre Flueraşu